Acordarea numelui scolii

Înscriindu-ne în traditia celorlalte scoli din oras, colectivul de cadre didactice a hotarat ca si scoala noastra sa poarte un nume si acesta sa fie Gimnaziul „FLOREA BOGDAN”.Care a fost motivatia pentru care s-a ales numele acesta?

De profesie inginer, Florea Bogdan s-a nascut în localitatea Faragau în anul 1876, dar a trait , a muncit si si-a desfasurat întraga sa activitate în orasul nostru.Marturie stau casa în care a locuit, placa comemorativa de pe aceea cladire , laborioasa sa activitate pe tarâm stiintific si cultural si de patriot înflacarat.A militat pentru dezvoltarea învatamântului reghinean, ânfiintând în anul 1923 primul liceu romînesc din Reghin, liceu care i-a purtat o perioada numele si la care a profesat ca dascal.

Citez de pe placa comemorativa instalata pe casa în care a locuit :,,ÎN ACEASTA CASA A LOCUIT ing.FLOREA BOGDAN 1876 - 1965 PUBLICIST LUPTATOR PENTRU UNITATEA POPORULUI ROMÂN ,MEMBRU AL ASTREI CTITOR AL PRIMULUI LICEU ROMÂNESC DIN REGHIN, DEPUTAT SI FOST PREFECT AL JUDETULUI MURES”.

Festivitatea acordarii acestui nume a avut loc în data de 21 mai 2003 în prezenta a numerosi oaspeti: delegati ai I.S.J. Mures, Primariei Mun.Reghin, urmasi ai lui Florea Bogdan, etc.

Florea Bogdan

Inginerul Florea Bogdan a fost una din personalitatile muresene de seama, a carui biografie si activitate sunt strâns legate de lupta pentru înfaptuirea idealului de unitate national-statala a poporului român si câteva din realizarile culturale meritorii din perioada interbelica.Evocându-l într-o carte aparuta în anul 1983, Stefan J. Fay remarca cu deplin temei patriotismul înflacarat al “ locotenetului Florea”, care s-a calauzit în viata de “credinta în glia strabuna”.

S-a nascut în Faragau, la 19 martie 1876, într-o familie de tarani cu traditii pasoptiste, de ascendeta maramuresana.Primele învataturi si le-a însusit la scoala din localitatea natala.A urmat studii medii la gimnaziile romano-catolic din Tg.-Mures ( cl. I-V, 1887-1892) si greco-catolic din Blaj (cl. VI-VII, 1892-1894) si Nasaud (cl. VIII, 1984-1985), obtinând la examenul de maturitate calificativul “bun”.Urmându-si vocatia se îndreapta spre Politehnica din Budapesta.Pentru a putea urma cursurile acesteia, este nevoit sa apeleze la “marinimozitatea publicului românesc, sa-l ajute cât poate caci din cauza lipsei de mijloace ar trebui sa-si întrerupa studiile”.Reuseste astfel sa absolve în anul 1899 Politehnica, în mod stralucit, obtinând titlul de “inginer universal”, diplomat în “matematica, mecanica, geodezie, constructii de case , poduri, sosele, cai ferate, arhitectura si topografie”.

Dupa absolvire este angajat la Serviciul hidrotehnic al orasului Debretin, lucreaza la amenajarea lacului Balaton si la canalizarea rîului Sajo. Si-a efectuat apoi stagiu militar; în martie 1902 se reîntoarce în Transilvania si îsi deschide un birou tehnic la Reghin ( Stefan J. Fay).

Om deosebit de harnic, inginer apreciat, Florea Bogdan va desfasura o fructuoasa activitate, valorificându-si remarcabilele cunostinte de specialitate.În aceeasi perioda are prilejul de a cunoaste o seama de fruntasi ai miscarii nationale românesti.Acorda sprijin studentilor români nevoiasi, publicatiilor românesti din Sibiu si Orastie etc.Candideaza la alegerile din 1906, la Teaca, întemeiaza Banca “Cerbul”, întreprinde calatorii în 1909 si 1912, in România.Face parte din diferite asociatii profesionale si culturale.A fost membru pe viata al “Astrei” (din 1912) si totodata membru corespondent al sectiunii tehnico-industriale a Asociatiunii , membru fondator al Reuniunii învatatorilor români (1912) si membru pe viata al Societatii pentru crearea unui fond de teatru român (1910).

Dupa izbucnirea primului razboi mondial sublocotenentul Florea Bogdan participa la sângeroasele lupte din Galitia (“ Am plecat pe front cu tricolorul pe piepturi, cu fruntea ridicata, cântând imnul national român”).A fost ranit, iar dupa refacere a trecut Carpatii pentru a se înrola în armata româna. A lucrat ca traducator la Marele Stat Major, executând si alte misiuni.

La Bucuresti activeaza în cadrul Comitetului refugiatilor din Ardeal si se alatura fortelor care militau pentru intrarea României în razboiul de reîntregire.A luat parte la manifestatii organizate în capitala si în orase din provincie. La Congresul românilor de peste hotare aflatori în tara , întrunit la Bucuresti la 15 martie 1915 îsi afirma limpede crezul si vointa de unitate nationala:”Am venit sa va marturisim ca poporul român din Ardeal (…) vrea neconditionata alipire la România”.Prin integrarea sa în armata româna, la 30 iunie 1915, devine primul voluntar ardelean din cadrul acesteia.În acelasi an publica Planul orasului Bucuresti , cu indicator alfabetic, o parte din venitul obtinut prin vânzare destinându-l ajutorarii refugiatilor din Transilvania.Colaboreaza la diferite publicatii, iar în anul 1916 îi apare studiu Desnationalizarea românilor ardeleni, sau politica agrara ungureasca.

Intrarea României în razboi îi ofera asteptatul prilej de a-si aduce contributia la campania de eliberare a Transilvaniei, îndeplinind misiuni speciale.Apoi este nevoit si el sa se retraga in Moldova. La Iasi activeaza în cadrul Comitetului national ala românilor emigrati din Austro-Ungaria .Asigura legatura între Corpul voluntarilor ardeleni si Statul Major Român.Marea manifestattie organizata în Piata Cuza Voda din Iasi, la 21 octombrie 1918, îi ofera prilejul de a-si exprima ferma adeziune la desavârsirea unitatii national-statale a poporului român:”Asa precum acest mare domn care a fost Cuza Voda, a facut unirea Moldovei cu Muntenia, noi, aici, proclamam solemn unirea Transilvaniei cu tara –mama, si o spunem ca sa stie toata lumea.(…).”Traieste clipele fericite ale Marii Uniri, revenind în Transilvania ca atasat pe lânga trupele generalului Mosoiu, însarcinat cu asigurarea transporturilor militare pe caile ferate.Dupa demobilizare conduce un serviciu al resortului lucrarilor publice al Consiliului Dirigent.

Dupa Unirea Transilvaniei cu România, candideaza la primele alegeri parlamentare si este ales deputat.În anul 1920 pune bazele organizatiei locale a Partidului poporului .Va obtine un al doilea mandat, iar pentru o scurta perioda va îndeplini si functia de prefect al judetului Mures (1926).

În toamna anului 1919 a fost ales presedinte al Societatii meseriasilor români din Reghin, îndeplinind aceasta functie pâna în anul 1923.

De numele sau se leaga deschiderea în anul 1920 a celui dintâi liceu românesc din Reghin, care i-a purtat o vreme numele.Timp de un an a profesat la aceasta institutie de învatamânt mediu, de care se ocupa în continuare si în calitate de presedinte al comitetului scolar.Inginerul si indistriasul Florea Bogdan are si meritul deschiderii unei librarii si mai ales al înfiintarii unei tipografii românesti, în care apare organul de presa Glasul poporului (Reghin, 1923-1931).În paginile sale publica articole cu o tematica variata, politica si culturala: învatamântul secundar, ideea nationala, revizionismul etc.

În anul în care hotarele patriei unitare erau ciuntite prin dictatul puterilor fasciste, tipareste în capitala tarii Harta românilor de pretutindeni.

S-a stins din viata la 9 noiembrie 1965.Asa cum afirmaa Stefan J. Fay, în cartea dedicata acestui “truditor neobosit”, Florea Bogdan a lasat posteritatii “imaginea unei personalitati viguroase a unui patriot înflacarat”.

GRIGORE PLOESTEANU

Articol aparut în Reghinul cultural vol.II, 1990